Close

Not a member yet? Register now and get started.

lock and key

Sign in to your account.

Account Login

Forgot your password?

Untitled Document

Etnografia si cultura locala


Moştenirea ETNOGRAFICĂ ŞI CULTURALĂ

Din totdeauna, pădurenii s-au considerat altceva decât ţăranii. În accepţiunea lor, ţăranii erau cei care trăiau la şes şi munceau pământul. Cei care locuiau ţinuturile din partea de est a masivului Poiana Ruscă se numeau „pădureni” şi nu suportau comparaţie cu alţi români.

 „O particularitate a ţinutului o constitue peisajul profund umanizat, la realizarea căruia  au contribuit generaţiile de pădureni care s-au succedat pe aceste meleaguri.
Peisajul este deosebit, unic în ţară: sus de tot, pe culme, se află satul, înconjurat de grădini pentru legume şi ogrăzi cu pomi fructiferi; puţin mai jos se desfăşoară brâul holdelor de cereale dispuse în terase asemănătoare unor trepte uriaşe: sub aceste holde, un alt brâu, cel al fâneţelor, apoi, cel al păşunilor şi, în sfârşit, jos, la piciorul dealului pădurea. Romulus Vuia sesiza că atunci – la pădureni – înregistrăm o inversiune a zonelor de vegetaţie.”
Rusalin Işfănoni – Pădurenii Hunedoarei

Comunităţile de pădureni sunt foarte omogene şi au reguli stricte la care se supun toţi membrii ei: de plidă rotaţia culturilor şi exploatarea în comun a ţarinelor.
Satele au porţi la intrare. În interiorul acestor comunităţi sunt şi astăzi valabile credinţe şi cutume ale căror origini se pierd în negura vremurilor.
Originalitatea culturii pădurenilor a atras atenţia specialiştilor. Folclorul pădurenesc apare în studiile savantului roman I. Popovici publicat Halle in Germania în 1905.

Prima lucrare despre folclorul muzical al padurenilor o constituie “Dialectul muzical al românilor din Hunedoara” care aparţine marelui muzician maghiar Bèla Bartok (care a şi vizitat Ghelariul de două ori), apărută în 1914 în limba maghiară. Mai târziu, în 1937, lucrarea a fost tradusă în limba română de  renumitul folclorist Constantin Brailoiu  sub titlul “ Scrieri mărunte despre muzica populară românească”.
Câteva zeci de melodii pădureneşti au avut cinstea să fie publicate în diferite culegeri şi publicaţii: 22 de melodii din Ghelari în culegerea Emiliei Comişel, iar cateva in “Arhiva Bartok” la New York.

Inspirat de atmosfera locală, pictorul Ştefan Dumitrescu a realizat două tablouri, Uliţă din Ghelari şi Miner din Ghelari.

Portul Pădurenesc
Una dintre cele mai apreciate atracţii ale pădurenilor sunt costumele populare de o frumuseţe deosebită. Pădurenii sunt şi astăzi bucuroşi să îmbrace costumele populare la nedei, şi la serbări populare cum ar fi Festivalul Drăgan Muntean. Atunci pot fi văzuţi în costumele puternic colorate în roşu, negru şi alb.

Bărbaţii cu ciorapii (toloboni) peste pantaloni şi femeile cu cheile de cositor la centură vin în grupuri însoţiţi de lăutari şi reconstituie momente din existenţa lor (ex Nunta). La asemenea evenimente este un moment unic când poţi surprinde laolaltă atâţia oameni înbrăcaţi în costumele lor populare impecabile.
Folclorul extrem de bogat şi încărcat de spiritualitate este dublat şi de activităţi culturale din localităţile mai intens populate. Şi din acest punct de vedere, Ghelariul poate fi considerat un centru al ţinutului.

Activitățile culturale
Datorită activităţilor industriale oamenii aveau resurse materiale mai bune, fapt ce a determinat construirea unui Cazinou, restaurante şi bănci, dar şi viaţa culturală s-a diversificat.

În 1875 a luat fiinţă corul „Muncă şi lumină” de pe lângă biserica ortodoxă din Ghelari, care la început a fost numai de bărbaţi, iar apoi, în 1914, devine un cor mixt şi abordează şi un repertoriu laic. Corului i s-a alăturat şi o fanfară. Contribuţia corului şi a fanfarei la faima Ghelariului este foarte mare.  După ce preotul Nerva Florea a avut o viziune în urma căreia a hotărât să înceapă construirea actualei biserici, corul şi fanfara din Ghelari au făcut nenumărate turnee în ţară unde au concertat pentru strângerea fondurilor necesare zidirii noii biserici.
Au călătorit în toată ţara, ajungănd să concerteze la Postul de Radio Bucureşti şi la Athene-ul Român. În timpul Celui de Al 2-ilea Război Mondial, au făcut turnee şi au cântat prin spitalele militare pentru a îndulci suferinţele răniţilor.
Ziarele vremii au scris elogios despre muzicienii din Ghelari.
În 1962 a fost înfiiţată şi o fanfară a copiilor care a primit foarte bune aprecieri în presă şi la televiziune.

Diversitatea cultelor
Trebuie să menţionăm în mod deosebit şi viaţa religioasă din zona de implementare a proiectului.
Numărul mare de biserici exprimă sentimentul religios care este încă puternic în rândul populaţiei locale. El a fost susţinut prin tradiţiile foarte vechi, dar şi prin pericolul permanent în care se aflau locuitorii în timp ce lucrau în mină, la cariere, la bocşele de mangal sau la furnale. Indiferent dacă erau localnici, sau veniţi din alte ţări, toţi locuitorii aveau acceaşi teamă de moarte şi de Dumnezeu. De aceea a existat şi există o anumită toleranţă, un spirit ecumenic care a permis funcţionarea fără tensiuni a diferitelor culte în localităţile cu activităţi industriale.

În Ghelari sunt în funcţiune 4 biserici: 2 ortodoxe, 1 grecocatolică şi una reformată. Tot în Ghelari există un cimitir comun pentru morţii din toate cultele care există în localitate.
Vechimea bisericilor ortodoxe este atât de mare încât două dintre ele sunt declarate monumente istorice de interes naţional: Biserica ortodoxă din Ghelari cu hramul Sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavril, construită în 1770 şi Biserica ortodoxă din Alun cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” construită cam în aceeaşi perioadă.

ghelari_bis_reformata

Biserica reformată din Ghelari

ghelari_bis_reformata3

Biserica reformată din Ghelari

ghelari_bis_gracocatolica4

Biserica greco-catolică din Ghelari

ghelari_bis_gracocatolica5

Biserica greco-catolică din Ghelari

ghelari_catedrala7

Vechea biserică ortodoxă din Ghelari

 

Nici bisericile construite mai recent nu sunt lipsite de importanţă şi de interes turistic.

  • Biserica ortodoxă nouă din satul Alun este complet zidită din marmură ca şi întreaga aşezare
  • Biserica ortodoxă nouă din Ghelari este considerată cea mai mare biserică ortodoxă din România construită în spaţiul rural
  • Acelaşi ctitor al bisericii din Ghelari a început construcţia a încă două biserici interesante din piatră în satele Ruda şi Plop
  • La Govăjdia se află o biserică romano-catolică de la 1872 şi una greco-catolică de la 1910.

Astăzi ele pot constitui un foarte interesant traseu ecumenic.