Close

Not a member yet? Register now and get started.

lock and key

Sign in to your account.

Account Login

Forgot your password?

Untitled Document

Istoria tehnica

Istoria TEHNICĂ

În opoziţie cu stabilitatea culturală, chiar în vecinătatea pădurenilor s-a dezvoltat o industrie care a evoluat continuu reprezentând premiere în economia Transilvană şi uneori chiar Europeană.

Cuptorul de reducere a fierului descoperit în 1895 în cartierul Valea Caselor din Ghelari datează din secolul sec IX d.H. A fost cel mai evoluat sistem de reducere a fierului din minereu cunoscut până la acea dată. O machetă a acestuia este expusă la Muzeul Ştiinţei din Londra. Situl este vizibil şi în prezent.
Există dovezi că producerea fierului datează încă din epoca romană a împăratului Caracala (213 – 215 î.H.).
Minereul din zona Ghelariului era cel mai bogat în fier de pe tot cursul inferior al Dunarii.
În 1682 funcţionau 19 ateliere de extragere a fierului în Ţinutul Pădurenilor. Urme ale cuptoarelor de fier sunt vizibile şi pe teritoriul altor localităţi cum ar fi: Topliţa şi Izvoare.

Furnalul de la Govăjdia, a fost al doilea cuptor înalt industrial din lume pentru extragerea de fier. A fost construit în anul 1806.
Când a fost construit, era cel mai modern furnal de topire a minereului de fier din Europa acelor vremuri. Fonta produsă aici a fost utilizată la construrea unor componente din turnul Eiffel de la Paris. Era primul furnal din lume cu un proces de producţie continuu. Până la apariţia acestuia, procesul tehnologic de producere a fontei presupunea perioade de oprire pentru încărcarea şi descărcarea furnalelor, acesta fiind primul furnal în care cele două operaţiuni puteau fi efectuate simultan. Iniţial producea 640 de tone de fontă pe an, ajungând în final, după mai multe etape de modernizare, la 200 de tone pe zi.
A fost declarat monument de arhitectură industrială (Legea nr.5 din 6 martie 2000). Furnalul a funcţionat din plin până la finele secolului al XlX-lea, când au aparut Uzinele de fier de la Hunedoara. Din acel moment, în zona Ghelari s-au dezvoltat căile de comunicaţie industriale cu Hunedoara (linia îngustă de cale ferată şi funicularele).

Linia îngustă de cale ferată supranumită şi „Calea ferată minieră ardeleană” pentru că este considerată prima de acest fel din Transilvania. A fost inaugurată la 29 august 1900, are o lungime de 16,1 km şi facea legătura între Retişoara (Ghelari) şi Uzinele de fier de la Hunedoara.
În prezent linia este dezafectată, au dispărut câteva poduri metalice, dar au rămas în stare foarte bună lucrări de artă cum sunt tunelurile. Se mai pot observa pilonii de susţinere ai viaductelor. Proiectarea liniei este ea însăşi o demnostraţie de inteligenţă tehnică, reuşind să exploateze eficient curbele de nivel, aşa încât diferenţa de nivel dintre Hunedoara şi Retişoara de peste 500 de metri necesita un minim de efort de drum.
Pe traseul Ghelari – Govajdia, o solutie a fost utilizarea planului înclinat la calea ferata îngusta. Vagoanele circulau trase la deal cu caii, iar coborârea cu minerul de fier se facea gravitational prin frânare.

apeduct_catanas

Apeductul hidrocentralei Cățănaș

Hidrocentrala de la Căţănaş a început să fie construită în 1897 la numai 1 an după prima hidrocentrală din România ( Sadu – 1896) şi la 27 de ani după construcţia primei hidrocentrale din lume (Cragside, Anglia – 1870). Centrala furniza energia electrică în principal pentru Combinatul siderurgic de la Hunedoara. A funcţionat până în 1990 cu echipamentele originale. În prezent este dezafectată dar sunt vizibile numeroase lucrări aferente: acumulare, viaducte pentru captări, clădiri.

 

 

Linia de funicular Vadu Dobrii Govajdia. Acolo unde nu existau conditii de acces rutier iar linia fierata era prea costisitoare, transportul s-a facut cu linii de funicular. În imagine, linia de funicular Vadu Dobrii – Govajdia, cea mai lunga linie de funicular din Europa anilor 1900.

 

 

Cariera „Lucaciu” din Ghelari. Pentru coborârea materialelor de la un orizont la altul s-a folosit planul înclinat care se baza pe forta gravitationala. În timp ce cobora vagonetul plin, el trage în sus vagonetul gol. Ingenioasa era solutia prin care cele doi vagoneti utilizau aceeasi linie si tehnica frânarii în coborâre.
Dezvoltarea industrială cu utilaje moderne, l-a atras şi pe Traian Vuia, care a venit la Ghelari la începutul secolului XX, pentru a se documenta în legătură cu maşinile cu abur folosite în cariere.

 

În posesia Primăriei din Ghelari se află o colecţie de fotografii vechi, în care sunt prezentate aspecte sugestive din viaţa industrială şi socială a Ghelarilor.